lozul

Are partea lui de pat, modul lui de a glumi, de a se bucura, de a gandi, de a ma inveseli.

Nu este momentul bilantului ptr 2011 dar imi place cadoul meu Viata imi era datoare cu ceva frumos. Daca exista o loterie, eu am un loz.

tiramisu

Ptr prima oara deschid rubrica de postari simtind ca am doar cuvinte goale, ganduri abstracte si expresii egoiste.

As mentiona de fericire ca tiramisu, de tristete ca suvoi de adrenalina, de greseli, de karma, de tradari, de confuzii, de maturitate, de prietenie, de lucruri bune si marunte, de fragilitatea vietii, de diferentele dintre oameni, de dorinte, de simplitate…

Nu este inca timpul!

Melange

Oamenii simt nevoia de atentie… de orice fel, atentie in principal.

Oserv cum cea mai buna discutie este cea in care te simti ascultat, in care poti vorbi despre tine, despre ce ai facut, ce impact ai avut.
Suntem un micro univers egocentrist, dragilor.

Iar eu aleg din ce in ce mai des sa nu ma dezvalui, sa ascult, sa ii descopar pe cei de langa mine.
Cumva parca nu mai fac parte din tagma oamenilor efervescenti, a celor care vorbesc mult despre ei, despre evenimente, atitudini si pareri.

Situatia mi se pare un pic mai complexa asa.

title, optional

Buna dimineata! sunt plina de fantome… care imi soptesc simplu “capabila” atat de simplu si atat de chinuitor si, in acelasi timp, relaxant. cum este cand iti pui dop singur? probabil, mai putin enigmatic.
prin ce se determina magnetismul si cum se neutralizeaza?
cel mai interesant este sa dai peste rapsunsuri fara sa alergi dupa ele.
Marilena de la P7…filmul asta ma poate sfasia mai mult ca oricand. parca transeaza inocenta mea, dincolo de tancuri, de asediul gandurilor si alte asemeni poveri…
gandurile mele sunt mai taioase ca orice fel de vorba. dau viata temerilor mele, un fel de demon modern.
orisicum, orice teama imaginara nu poate anticipa imprevizibilul vietii.

imprevizibilul vietii….ptr ca merit! am zis…

hipersensibilitatea

Mereu m-a fascinat puterea cuvantului, sub orice forma.
Acum cativa ani, blogul meu, de la acea vreme, deranja diversi oameni, din diverse motive. Astazi primesc reactii neasteptate la mail-uri ce nu pornesc cu astfel de intentii.

Stiu ca citisem “Crima si pedeapsa” Dostoievski, si constatam cu stupoare ca intr-o lumea saraca, in care traiesti cu impresia ca oamenii nu au ce sa vaneze, ca termenii materiali sunt nuli, ti se vaneaza sufletul.

Am urmarit ulterior “Oz, inchisoare federala” care marsa pe aceeasi idee. Priveaza-l pe om de drepturi, libertati, acces la orice fel de bunuri si el isi gaseste modalitati proprii de a-si crea sisteme si ierarhii. Sta in natura noastra, nu?

Dar sa revenim…nu este uluitor ca libertatea celorlalti, de gandire si exprimare, ne deranjeaza? Ca ne simtim atacata sensibilitatea si vizata vulnerabilitatea?

Puterea asta cu care sunt inzestrate cuvintele ma determina sa ma gandesc serios in a relua studiile mele filologice.

trebuie sa

eu si prietenele mele acordam o importanta deosebita viselor. vorbim despre ele, le analizam, le demistificam sau le reducem importanta atunci cand ne sperie.

daca cineva ar veni sa ne spuna ca sunt aleatorii, deseuri ale subconstientului nostru, l-am discredita pe loc.

probabil ca visele n-au valoare practica, realista. ele te ajuta cateodata sa te cufunzi in marea dorintelor secrete si sa le implinesti o anumita intensitate. cateodata permit lucruri imposibile, alte ori intretin sperante.

mi se pare interesant de gandit ce se intampla cand un vis, la care nutrim cu ochii deschisi, devine sustinut de cel din starea de veghe.

caldura

Fug!!! 5 zile ma ascund in sud, ma duc la Dunare! inchid computerul, incui usa, las pisica si grijile acasa si ma relaxez.

vara asta m-a pus la masa cu toate intrebarile referitor la ce ma defineste. la sfarsit am iesit putin sifonata din confruntarea cu mine dar per ansamblu sunt ok. ma credeam un pic mai invicibila, intangibila si in acelasi timp umana. un pic nerealist, nu?

nu este ironic cum ne “temem” sau ferim de criticele celorlalti dar de fapt si de drept ne suntem cel mai aspru judecator?

intrebarile mele se redefinesc pe parcurs ce pelicula se deruleaza.

ce inseamna un sistem de valori?
in functie de ce se redefineste el pentru fiecare?
mai avem repere morale?
ce rezista timpului?
cum sa facem sa nu ne pierdem pe parcurs?

Invat si triaesc niste chestii si observ cum toate schimba incet incet cate ceva in mine. Mie mi-e teama ca ele sa nu ma transforme intr-un cameleon. Viata si micile ei mizerii iti fura naivitatea pe care “o pierzi frecventandu-i pe ceilalti”( Cioran).
Ma trezesc cateodata ca spectator al acestor situatii ce se tot repeta. Nu inventam noi mecanismele. Ne trezim prinsi in ele si avem surprinderea ca se repeta. Cum opresti caruselul cand tu esti operatorul iar cei din scaune se bazeaza pe tine?
Pornind de la bune intentii presupun dar stiti voi vorba aia cu drumul…

de retusat

Este delicata, frumoasa, cumva ca o floare care te imbie sa te bucuri de ea si sa-i aflii tainele. De unde vine frumusetea? Incotro se scurg zilele ei?
Iar el este atras de toate acestea ca de un miraj. Vede faptura delicata si este atras ireversibil. Isi propune sa o protejeze, sa o invaluie intr-un clopot de afectiune si liniste. Urmarind aceasta linie a promisiunii intre ei are loc un legamant, un angajament. Aparent este indestructibil.
Si totusi timpul ii dezvaluie ceea ce inceputul n-avea cum sa-i descifreze. Ea se inconjoara de un zid rece, intangibil. Este un zid pe care mintea lui nu poate sa-l parcurga, care il departeaza pe zi ce trece si il izoleaza in confuzie.
Ce faci cand esti outsider in lumea ei? Cand tu ai meserie iar ea, vocatie? Ramai admirator, pe plan secund sau ramai prieten legandu-te cumva afectiv?

ce refugiu

ce refugiu pentru gandurile mele este acest colt virtual…
cum o mai duceti prieteni? ah…sunt atat de obosita!
zilele astea mi am simtit mintea cum o ia la galop. cum imi anticipez traiectorii si rezultate si zambesc ironic si satisfacuta cand profetiile mi se implinesc, rand pe rand.
asa cum cineva spunea ca exista “mai multe raluri de alb” asa observ eu ca sunt mai multe raluri si ptr oameni.
eu sunt cea care lucreaza cu oameni. imi umplu gandurile, zilele, spiritul analitic si tot ce vreti voi. stiti, intr-o cafenea eu iau mereu locul ala situat aproape de usa, in mijlocul evenimentelor.
cum se ajunge iar la asta? nevoia mea de a scrie se desfasoara cumva. tot la asta se ajunge…
si, desi aici este cumva spatiul meu intim, dincolo este mult mai fascinant.

nu stiti ce putere poate sa aiba cuvantul…chiar si in forma scrisa.
s-au schimbat atatea lucruri si atatia oameni primesc informatii filtrate pe care sa le poata pune cap la cap si sa-si asambleze singuri concluziile.

in scaunul meu de spectator cinic ma simt de parca voi castiga toate pariurile…chiar si pe alea la care nu-mi doresc sa ies invingatoare!

szia!

Cu siguranta viata mea nu este plictisitoare. Din rolul meu se vad zeci de mii de nuante. Dar suficient legat de acest subiect.

Ati fost la deschiderea H&M? Mi s-a parut interesanta forta cu care si-auz facut intrarea pe piata. Se vede clar ce inseamna sprijinul unui grup mare, cu putere financiara( si patrunderea directa pe piata, nu prin sistem de franciza). O singura chestie m-a iritat.

Nu stiu despre voi dar eu sunt genul de cumparator care se simte agasat in a se trezi in competitie cu alti cumparatori. Nu-mi plac absolut deloc promotiile de gen “Primii X cumparatori…”. Pornesc din start de la ideea ca daca ma respecti ca si client nu ma pui in ipostaza de a ma inghesui la rand cu alte sute de clienti, ca nu ma asezi in spatele unei cozi, ca-mi vinzi ceva atractiv si intelginet gandit.
Asta este mai mult conceptia mea. Evident ca zarva si vuietul create in urma campaniilor de genul asta este mult mai benefica decat multumirea clientilor cu asteptari mari.

Inca ceva…mi se pare asa de trist ca noi, ca natie, gandim totul speculativ. Vedem mereu oportunitatea castigurilor pe termen scurt fara sa incercam sa construim. Simtiti diferenta intre retailerii veniti prin franciza si reprezentantii directi ai grupului?
Un principiu al managementului spune ca pentru a-ti implica managerii trebuie sa-i faci stakeholderi, sa le dai actiuni, sa-i faci investitori in afacerea pe care o genereaza. Are you still with me?

Next topic: am fost la Budapesta! Wonderful city!!! Desi fratii nostri unguri nu sunt cea mai stimata minoritate a tarii modul in care isi traiesc viata este admirabil. Daca ar fi posibil m-as duce cu tot cu catel si purcel intr-o vacanta prelungita in Budapesta.

Ehh, metehnele mele. Pesemne trebuie sa planuiesc niste vacante very enchanting

Atat ptr acum. Revin pe cat de curand simt nevoia si gasesc ragazul necesar de a scrie niste ganduri razlete pe aici…