caldura

Fug ptr 5 zile. Ma ascund in sud, ma duc la Dunare!
Inchid computerul, incui usa, las pisica si grijile acasa. Ma relaxez.

Vara m-a pus la masa cu toate intrebarile referitoare la ‘ce ma defineste’.
Am iesit putin sifonata din confruntare si fara certitudini.

Ma credeam un pic mai invicibila, intangibila si in acelasi timp umana. Nerealist, nu?

Ne “temem” in mod ironic de criticele celorlalti. Ne suntem cel mai aspru judecator.

Pe parcurs ce pelicula se deruleaza intrebarile mi se redefinesc .

sistem de valori?

in functie de ce se redefineste ?

repere morale?

ce rezista timpului?

cum sa nu ne pierdem pe parcurs?

Toate schimba incet incet cate ceva in mine. Mi-e teama sa nu devin cameleonul acestor mici mizerii umane. Am mare putere de adaptare…

Uneori sunt spectatorul al acestor situatii repetitive. Nu inventam mecanismele. Ne trezim prinsi in ele . Cum opresti insa caruselul cand te trezesti ca fiind operator?

Pornind de la bune intentii presupun dar vorba aia cu drumul…