caldura

Fug!!! 5 zile ma ascund in sud, ma duc la Dunare! inchid computerul, incui usa, las pisica si grijile acasa si ma relaxez.

vara asta m-a pus la masa cu toate intrebarile referitor la ce ma defineste. la sfarsit am iesit putin sifonata din confruntarea cu mine dar per ansamblu sunt ok. ma credeam un pic mai invicibila, intangibila si in acelasi timp umana. un pic nerealist, nu?

nu este ironic cum ne “temem” sau ferim de criticele celorlalti dar de fapt si de drept ne suntem cel mai aspru judecator?

intrebarile mele se redefinesc pe parcurs ce pelicula se deruleaza.

ce inseamna un sistem de valori?
in functie de ce se redefineste el pentru fiecare?
mai avem repere morale?
ce rezista timpului?
cum sa facem sa nu ne pierdem pe parcurs?

Invat si triaesc niste chestii si observ cum toate schimba incet incet cate ceva in mine. Mie mi-e teama ca ele sa nu ma transforme intr-un cameleon. Viata si micile ei mizerii iti fura naivitatea pe care “o pierzi frecventandu-i pe ceilalti”( Cioran).
Ma trezesc cateodata ca spectator al acestor situatii ce se tot repeta. Nu inventam noi mecanismele. Ne trezim prinsi in ele si avem surprinderea ca se repeta. Cum opresti caruselul cand tu esti operatorul iar cei din scaune se bazeaza pe tine?
Pornind de la bune intentii presupun dar stiti voi vorba aia cu drumul…