de retusat
Este delicata, frumoasa, cumva ca o floare care te imbie sa te bucuri de ea si sa-i aflii tainele. De unde vine frumusetea? Incotro se scurg zilele ei?
Iar el este atras de toate acestea ca de un miraj. Vede faptura delicata si este atras ireversibil. Isi propune sa o protejeze, sa o invaluie intr-un clopot de afectiune si liniste. Urmarind aceasta linie a promisiunii intre ei are loc un legamant, un angajament. Aparent este indestructibil.
Si totusi timpul ii dezvaluie ceea ce inceputul n-avea cum sa-i descifreze. Ea se inconjoara de un zid rece, intangibil. Este un zid pe care mintea lui nu poate sa-l parcurga, care il departeaza pe zi ce trece si il izoleaza in confuzie.
Ce faci cand esti outsider in lumea ei? Cand tu ai meserie iar ea, vocatie? Ramai admirator, pe plan secund sau ramai prieten legandu-te cumva afectiv?
aprilie 26, 2011 la 5:36 pm
http://www.dannegru.com/?p=1229
Copilul din mine te imbratiseaza,femeia care sunt azi iti multumeste !
aprilie 26, 2011 la 8:35 pm
am incercat sa recitesc ce ai scris pe blog( prin multumirea de mai sus, ti-am atribuit textul) si m-am oprit dupa 2 fraze. nu puteam! face prea multa impresie si este atata durere in el… parca durerea asta ar fi personaj in sine, personaj pe care-l chemi la o ceasca de cafea si te pomenesti ca-ti bantuie sufletul.
pe tine ce te-a readus la insemnarea respectiva?
multumesc si eu! ma face sa-mi dau seama cate suparari imaginare duc pe umeri si unde zac ascunse temerile mele
aprilie 26, 2011 la 9:02 pm
Mi-e dor de ea
Da,suna ciudat avand in vedere ca pot sa ma uit la o fotografie,dar..nu stiu,asa am simtit azi,sa recitesc si sa-mi amintesc.Apoi am citit comentariile si..am dat de tine 
As vrea sa iti pot daparte din sufletul meu sa simti ce am simtit cand te-am citit.Iti multumesc frumos si chiar ai facut mai multe decat iti imaginai cu un simplu mesaj.Pe curand..cu soare!
aprilie 26, 2011 la 9:21 pm
Nu suna ciudat. O poza agita amintirile si le insira cumva fragmentar, in defavoarea celui care cauta pe cineva in ele.Merci si eu. Cumva este reconfortant sa stii ca si binele il poti face inconstient. Parca echilibreaza cumva situatia
Da, soare sa tot avem. Daca s-ar putea cumpara m-as da peste cap sa-l mentin! 
aprilie 26, 2011 la 10:05 pm
In toti exista un soare,tot ce trebuie sa facem e sa-l lasam sa straluceasca.Se pare ca acestea au fost ultimele cuvinte a lui Socrate.Sa-l lasam deci sa straluceasca!