ce refugiu

ce refugiu pentru gandurile mele este acest colt virtual…
cum o mai duceti prieteni? ah…sunt atat de obosita!
zilele astea mi am simtit mintea cum o ia la galop. cum imi anticipez traiectorii si rezultate si zambesc ironic si satisfacuta cand profetiile mi se implinesc, rand pe rand.
asa cum cineva spunea ca exista “mai multe raluri de alb” asa observ eu ca sunt mai multe raluri si ptr oameni.
eu sunt cea care lucreaza cu oameni. imi umplu gandurile, zilele, spiritul analitic si tot ce vreti voi. stiti, intr-o cafenea eu iau mereu locul ala situat aproape de usa, in mijlocul evenimentelor.
cum se ajunge iar la asta? nevoia mea de a scrie se desfasoara cumva. tot la asta se ajunge…
si, desi aici este cumva spatiul meu intim, dincolo este mult mai fascinant.

nu stiti ce putere poate sa aiba cuvantul…chiar si in forma scrisa.
s-au schimbat atatea lucruri si atatia oameni primesc informatii filtrate pe care sa le poata pune cap la cap si sa-si asambleze singuri concluziile.

in scaunul meu de spectator cinic ma simt de parca voi castiga toate pariurile…chiar si pe alea la care nu-mi doresc sa ies invingatoare!